Sunt fericita! Am trait senzatia ca imi sunt date mai multe decat pot duce si am realizat ca nu este adevarat. Pot duce mult mai mult! Si e atat de frumos! Mi-am descoperit lacasurile pure. Am inceput sa explorez parti noi ale mele, descoperite in momente in care simteam totul vechi si aceeasi istorie repetandu-se la nesfarsit.
Nu, ea nu se repeta pentru ca n-am invatat nimic din ea, ci pentru ca mai sunt atatea si atatea de invatat din ea! Vantul bate mereu, dar de fiecare data altfel.
Sunt fericita! Am in jurul meu oameni de calitate. Am trait mereu cu frica de a nu fi in stare sa-mi adun OAMENI in jur. Ii vedeam mereu pe prietenii fratelui meu mai mare si tanjeam sa reusesc performanta lui. De catva timp, mi-am dat seama ca am reusit! Mi-am facut prieteni buni, capabili sa faca ceva bun din timpul lor, indrazneti in vise, ancorati in realitate, oamenii cu principii de viata solide, care stiu sa-mi dea avant cand e nevoie, dar si sa ma traga de maneca. Ce poti sa-ti doresti mai mult decat sa existe cineva care sa te iubeasca, sa-ti respecte dorintele si gandurile si sa stie sa plece si sa vina oricand e nevoie?
Sunt fericita!! Mi-am gasit calea. :)) Am gasit acel ceva, cu sare si piper, de care ai nevoie in viata ca sa fii fericit. Tot timpul mi-au placut "complicaturile". Unde era mai sinuos drumul, mai intunecat, mai cu multe ramificatii si intreruperi, era de ajuns sa-mi arati intrarea ca sa "hop si eu!" Asa a fost si cu actoria. Duceam, la inceput, o lupta destoinica sa pot merge la repetitii, dar ma eliberam de tot si toate in timpul lor. Asa mi s-a aprins scanteia. Asa am inceput sa caut in mine. Asa am avut curaj sa imi spun punctul de vedere, mai hotarat si mai adevarat ca niciodata. Asa am invatat sa lupt pentru ceea ce-mi doresc. Asa am invatat sa fiu sincera. Si sa nu las frica sa ma opreasca din joc. Fara frica, reusita nu mai are aceeasi valoare. Asa am pasit pe adevaratul drum spre mine si cu fiecare zi care trece, sunt tot mai "eu". Imi place pe scena. Acolo e cel mai sigur loc. Acolo nu ti se poate intampla nimic rau.
Si atunci... recitind ce-am scris mai sus... cum as putea sa nu fiu fericita si recunoscatoare pentru tot ce am? Cand ma gandesc ca mai am si 21 de ani... Ce m-oi face cu atata fericire peste ani si ani?
Sunt fericita! Si jocul continua... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu